vineri, 19 februarie 2010

Asociatie, "cumpar" voluntari, de preferabil Oameni

De curand am intrat intr-o stare ciudata...n-as putea sa o descriu prea bine, ca de aia se cheama „stare”, pot doar sa o simt, mai greu cu exprimarea. Dar macar poti aprecia ca incerc.

Vreau sa-ti povestesc despre starea asta a mea. E un soi de combinatie nenorocita intre scarba, dezamagire, frustrare si...SINCERITATE. Cred ca sti la fel de bine ca mine in ce tara traim! Cineva imi spunea acum cateva zile „Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita!”. Am mai auzit asta de multe ori, nu e ceva ce tu n-ai auzit niciodata. Insa, de fiecare data cand aud asta, ma umfla rasul si...plansul pentru ca, de fiecare data, imi dau seama cat e de adevarat. E ca si cu maximele alea in genul „Legile lui Murphy”, dintre care pe mine una ma bantuie: „Intotdeauna gasesti ceva in ultimul loc in care cauti”. Spun ca se aseamana cu „Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita”, pentru ca si legea lui Murphy pe care am enuntat-o imi starneste rasul (pentru ca de fiecare data mi se intampla asta!), dar si plansul (pentru ca stiu ca voi pierde vremea cautand un lucru, pentru ca mai apoi sa-l gasesc in ultimul loc in care caut, "ultimul loc" neputand fi niciodata "primul").

Long story short, accentuam mai sus pe cuvantul "sinceritate" pentru ca simt ca, fiind sincera cu mine si cu tine, nu mai am nimic de pierdut. Si stiu ca si tu simti pe undeva la fel. Nu imi pierd timpul (si nu indraznesc sa ti-l irosesc nici tie) cu descrieri despre mirifica noastra tarisoara (coruptie, mitocani, saracie, ignoranta, etc), traiesti in ea in fiecare zi. Am citit atatea opinii, dar peste tot am gasit pe cate unul/una care le inchide gura tuturor cu o afirmatie de genul "Ok, suntem romani! Suntem cum suntem, dar CE FACEM ca sa aducem tara asta la un nivel de civilizatie macar cat de cat apropiat celui din Vest (as in "Vestul Europei").

Ei bine, revenind la ale noastre, ma gandeam ca nimeni nu viziteaza blogul asta, asa ca, daca vrem ca asociatia asta sa poate realiza proiecte cu impact pozitiv real asupra comunitatii, ar fi indicat sa avem cat mai multi sustinatori. Nu ma intelege gresit! Ce facem noi nu se cheama fan club, nu ne intalnim de dragul de a ne intalni (desi multi dintre noi suntem prieteni), ne intalnim pentru ca doar in numar mare viziunea noastra se concretizeaza (adica aia de pe prima pagina in dreapta :)). Ok, o sa spui "Da' ce? Sunteti asa prosti ca doar daca sunteti multi puteti face ceva?". Maybe, maybe not. Zau! Nici nu m-as supara daca m-ai face imbecila, daca eu (as in "asociatia") m-as sti sustinuta de voluntari adevarati, gata sa se implice in activitati, gata sa vina cu idei, cu intentii nobile, dispus sa dedice o mica parte din timpul lui liber pentru modelarea unei comunitati in care sa-i faca placere sa traiasca si cu care sa se mandreasca, ce mai? VOLUNTARI si atat.

Ca sa continui ideea, dincolo de portretul voluntarului in viziunea mea, ramane aceeasi intrebare: CE FACEM? Well, intamplarea face ca zilele astea m-am gandit la cateva solutii. Dar, in acelasi timp, mi-am pus problema daca nu cumva abordez eu lucrurile gresit. Poate solutiile nu se arata pentru ca nu ne putem intrebarile potrivite...Eu una m-am saturat sa ma gandesc de unde fac rost de finantari, de unde fac rost de niste premii ca sa "momesc" voluntarii (stiu, stiu, e pleonasm), de unde? cum? cu cine? cand?...etc. M-am saturat de intrebarile astea, cand, de fapt, nu astea sunt intrebarile care ar trebui sa mi le pun, sau sa TI LE PUI. Adevaratele intrebari, care, dupa mine, ne-ar putea ajuta sa "ne ajutam" (noi, ca si comunitate) sunt:

- ce ii face pe romani sa nu poata concepe notiunea de "voluntariat"?
- de ce "voluntarul" roman trebuie "momit" cu diverse premii, valori materiale, bunuri etc?
- de ce sunt luati de fraieri (uuuups, scuza-mi exprimarea, dar ti-am spus ca m-a luat febra sinceritatii) acei putini voluntari pe care ii are tara noastra?
- de unde pana unde au ajuns cei care vor "sa se faca voluntari" sa astepte mura-n gura ideile, oare ei n-au auzit de initiativa, de brainstorming sau de sesiuni de lucru?
- de ce ni se pare tuturor un vis frumos sa "facem ceva", planificam si discutam, dar nu trecem niciodata la fapte?
- de ce ne e atat de greu sa ne facem timp pentru "prostii din astea cretine ca si un club de film", ca "doar noi suntem la munca de dimineata pana seara" ?(apropo, in caz ca nu stiai, eu lucrez deja de cateva luni in fiecare zi de la 9 la 17 si sambata pana la 13, iar acuma e 20:55 si scriu pe blog...)
- de ce "voluntariat" inseamna pentru noi "munca pe degeaba, doar fraierii fac asta" sau ca "voluntariat se cheama atunci cand cureti deseuri din parcuri, adica gunoaiele lasate de altii si ajuti copii sarmani" ? (Alina, prietena mea, are o vorba, "amintind de Maica Tereza in Calcutta, hranind copiii sarmani")
- de ce... si lista poate continua.

In cel mai onest mod posibil cred ca numai punandu-ne intrebari de genul asta, eu, tu, noi, asociatia PEOPLE, putem face schimbarile pe care ni le-am propus inca din decembrie 2008.

Nu stiu sigur daca te impresioneaza ceea ce am scris eu mai sus, dar daca te atinge macar putin, uite ce iti propun: spune-ti parerea legata de tema asta. Spune-mi daca ai fost vreodata voluntar, cum a fost, ce ti-a placut, ce nu ti-a placut, ce intelegi in primul rand prin "voluntariat". Ajuta-ma sa inteleg ce ti-ar place sa ne vezi facand, unde crezi ca implicarea noastra, ca asociatie, ar putea avea impact, cu ce te putem ajuta noi pe tine ca sa simti ca traiesti intr-o lume mai buna. Nu-ti promit ca o sa gasim leacul pentru cancer, sau ca o sa eradicam foametea in lume, sau nici macar ca o sa oprim terorismul. Dar macar aici si acum SINCER cred ca putem schimba ceva. Da, stiu, sunt naiva, dar da-mi timp sa-ti arat exemple de asociatii sau fundatii (sau simple grupuri de oameni) care au reusit sa creeze un impact deosebit de pozitiv in comunitatile de care apartin. Da-mi timp sa fac eu primul pas si iti promit (asta chiar pot sa-ti promit!) ca si acolo unde locuiesti tu, viata poate fi putin mai usoara si mai frumoasa (chiar si numai daca vorbim de viata ta personala, .


Bun, ziceam mai devreme "long story short": daca te recunosti in profilul voluntarului de mai sus, iti pui si tu aceleasi intrebari ca mine sau chiar mai multe, daca ai si raspunsuri si solutii la ele, daca raspunzi apelului meu la a-ti spune opinia si crezi in promisiunea mea, sti unde ma gasesti (poti lasa un comentariu, daca ti-e mai la indemana).

See you soon, reader.


Raluca.

3 comentarii:

  1. so,buna seara...
    draga domnisoara... apropo, daca traiesc in vest pot devenii membru?
    daca ti-as spune parerea mea cititorii ar tinde ca-ti fac "anti-reclama" dar nu,in nici un caz.
    cand traiam in romania, acum cativa ani buni si bineanteles eram ceva mai tanar "si frumos" :), vroiam sa ma fac haiduc...ca,un vlad tepes nu-mi puteam permite. e prea scump lemnul...si de, ocrotim padurea.
    de ce tocmai tu? de ce nu vrei sa urmezi cararea facuta de altii,inaintea ta? sau poate, esti o "joan of arc" ce crede ca poate schimba "(coruptie, mitocani, saracie, ignoranta, etc)" intr-un timp record? draga, asta se schimba in timp, ani,generatii. am citit pe blogul tau, undeva mai jos, sunt "unii" care nu inteleg sensul cuvintelor: voluntariat,binefacere,educatie,intelegere,bunatate si lista ar putea continua dar sa fie ironici se pricep. oricum,sper ca intr-o zi,seara, sa pot sta mai mult pe net si sa va citesc... sunteti interesanti,tineri si visatori. poate reusiti sa miscati carul...:)
    acum plec, am un inger care ma asteapta in patut :) numai bine

    RăspundețiȘtergere
  2. buna,
    ca sa va raspund la intrebare, si eu ma tot intreb de ce imi tot doresc sa fiu fix eu acea jeanne d'arc (suna mai bine in franceza, nu? :D),cu precizarea ca nu mi-as dori sa fac asta in timp record, nici daca ar fi posibil asa ceva. dar, asa cum spuneati si dumneavoastra, e nevoie de timp, de foooarte mult timp si generatii intregi. in schimb, cred ca putem incepe de pe acum, pentru ca, din cate pot sa observ eu cei care au facut cararea inaintea noastra sunt foarte putini, iar cararea despre care vorbim e tot mai stearsa..:( in sfarsit, va multumesc pentru sprijin, in forma in care l-ati putut exprima si va mai asteptam pe aici.

    PS: in ceea ce ati spus va dau perfecta dreptate.

    Raluca.

    RăspundețiȘtergere